Casa Tătărescu: martoră a puterii și culturii elitei interbelice din București și continuitate prin EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, pe Strada Polonă, la numărul 19, se ridică o vilă ce păstrează cu solemnitate urmele a aproape un secol trăit sub semnul puterii, discreției și culturii. Casa Tătărescu nu este însă doar o construcție arhitecturală, ci un martor tăcut al complexității epocii interbelice românești, al unui destin personal și politic marcant și al transformărilor tumultoase care au urmat. În fiecare detaliu – din proporția atent cântărită până la lucrările delicate ale Miliței Pătrașcu – se citește o întreagă poveste despre puterea exercitată cu reținere, despre valori elitiste și despre memoria adesea fragilă a trecutului. Astăzi, această vilă a fost reintegrată în circuitul cultural sub denumirea EkoGroup Vila, asumând o continuitate responsabilă, care nu șterge, ci descoperă și păstrează această memorie complexă.

Casa Tătărescu: din reședință discretă a prim-ministrului către spațiu cultural contemporan EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României în două mandate și figură marcată de nuanțe și compromisuri politice, și-a lăsat amprenta nu doar asupra istoriei politice, ci și asupra unui spațiu domestic care oglindește ethosul elitei interbelice. Casa Tătărescu, o vilă de dimensiuni modeste, dar cu o arhitectură ce dialoghează între neoromânesc și mediteranean, a fost martora unei lumi în care puterea se exercita cu diplomație și discreție. Astăzi, transformată cu atenție în EkoGroup Vila, aceasta continuă să vorbească despre trecut, nu prin ridicarea unui monument muzeal, ci printr-o prezență vie, în care publicul este invitat să întâlnească istoria într-un cadru autentic și echilibrat. EkoGroup Vila păstrează astfel întreaga complexitate a povestirii, atât prin forma arhitecturală, cât și prin spiritul ce i-a insuflat viață.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca lui

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) întruchipează dilemele și tensiunile politice ale României dintre cele două războaie mondiale și imediat după al Doilea Război Mondial. Jurist cu o diplomă pariziană, teza sa de doctorat despre regimul parlamentar din România manifesta încă de la început o preocupare pentru reprezentarea autentică și funcțională a puterii democratice, evidențiind nevoia votului universal și a alegerilor reale. În partidul Național Liberal din 1912 și în anii tumultuoși de după Marele Război, a fost un actor central, implicat în consolidarea ordinii interne, dar și într-o politică externă complexă, iar mandatele sale de prim-ministru s-au desfășurat într-un climat ambiguu între eficiență administrativă și erodarea democrației parlamentare.

Spiritul său era ancorat într-o etică a datoriei, o solemnitate calculată ce îl determina să refuze eroulismul și să-și asume rolul ca o „calculatorie a faptelor”. Însă contrar sobrietății, traseul său politic a fost marcat de compromisuri majore: colaborarea cu monarhia autoritară a lui Carol al II-lea, pierderi teritoriale dramatice și adaptarea forțată la noul regim comunist. Casa sa bucureșteană devine, în acest sens, un spațiu în care între viața politică și cea privată s-a jucat permanent o dramaturgie tacită a puterii și responsabilității.

Casa: extensie a unui spațiu al puterii rezervate și al privateții

Departe de fastul monumental întâlnit în alte reședințe ale vremii, casa Tătărescu impresionează prin scara sa modestă și proporțiile echilibrate. Nu un palat ostentativ, ci o vilă mediteraneană cu inflexiuni neoromânești, gândită cu foarte multă grijă pentru a reflecta o viziune a puterii în care fiecare spațiu păstrează rolul său precis. Biroul premierului, amplasat la nivelul entre-solului, cu acces lateral discret printr-un portal care amintește de bisericile moldovenești, simbolizează această etică a reținerii și a muncii în umbră. Nu este un loc pentru grandoră, ci un sanctuar intim în care hotărârile majore ale țării au fost asumate.

Casa a fost martora întâlnirilor influente ale elitei interbelice, un nod în rețeaua relațiilor politice și diplomatice ale epocii. Familia Tătărescu respecta codurile aristocrației: sufrageria spațioasă și vitrată funcționa mai degrabă ca salon de primire, iar bucătăria era izolată, ascunsă la entre-sol, evidențiind distincția clară dintre spațiile de reprezentare și cele private. Grădina ascunsă de tumultul urban, amenajată cu diferențe de nivel și piatră naturală, într-un stil ce evocă curțile din Balcic, completa acest univers al discreției și al echilibrului.

Arhitectura Casei Tătărescu: între mediteranean, neoromânesc și modernism artistic

Proiectul acestei vile interbelice este unul rar, prin sinteza rafinată dintre elemente mediteraneene și accente neoromânești. În anul 1934, arhitectul Alexandru Zaharia semnează conceptul inițial, iar în perioada următoare arhitectul Ioan Giurgea, partenerul său, îi aduce o variantă mult mai elaborată și coerent integrată în peisajul bucureștean contemporan. Această colaborare a fost semnificativă pentru oraș, fiind un precursor important în definirea unui limbaj arhitectural la confluența dintre tradiție și modernitate.

• Portaluri cu influențe moldovenești, tratate cu subtilitate
• Coloane filiforme cu tratamente diferite, dar păstrând unitatea stilistică
• O compoziție care evită simetria rigidă, preferând echilibrul viu și flexibilitatea diferențiată
• Elemente de detaliu care schimbă percepția asupra scării casei din modesta în impunător de rafinată

Elementul artistic principal îl constituie șemineul, realizat de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și prietenă a familiei Tătărescu. Învelită într-o absidă neoromânească, lucrarea nu numai că îmbină modernismul atenuat cu tradiția, dar a influențat ulterior și alte construcții emblematice, cum ar fi vila lui Nae Ionescu. Ancadramentele ușilor, tot de Milița Pătrașcu, consolidează dialogul dintre vechi și nou fără a retușa artificial limbajul.

Arethia Tătărescu: discretă custode a culturii și a coerenței estetice

Puterea familiei Tătărescu se extinde dincolo de sfera politică grație prezenței Arethiei Tătărescu, cunoscută ca „Doamna Gorjului”. Nu o simplă figură decorativă, ci o femeie dedicată culturii, binefacerii și conservării meșteșugurilor tradiționale. Sensibilitatea ei artistică a contribuit decisiv la realizările adiacente casei, dar și la proiectul cultural național, prin legătura strânsă cu Brâncuși și rolul în materializarea ansamblului de la Târgu Jiu.

Arethia a fost oficial beneficiara proiectului arhitectural, un fapt care relevă influența sa esențială în păstrarea unor criterii de echilibru și în demersul de a evita opulența inutilă. Ea a vegheat pentru ca spațiul să rămână fidel ethosului familial: o expresie a discreției, a eleganței temperate și a continuității culturale. Astfel, Casa Tătărescu reflectă un dialog subtil între reprezentare și intimitate, între trecut și viitor.

Ruptura comunistă: degradearea simbolică și materială a Casei Tătărescu

Prăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu în 1947 a deschis un nou și sumbru capitol, atât pentru el, cât și pentru vila sa. Sub regimul comunist, casele elitei interbelice au fost privite cu suspiciune, iar reședința devenea un simbol al vechii ordini „vinovate”. Casa Tătărescu a fost supusă naționalizărilor, compartimentărilor abuzive și unor intervenții de uzură, în detrimentul conservării valorilor arhitecturale și estetice.

Dincolo de alterările fizice, memoria încărcată a fost ștearsă treptat: locul întemeiat ca spațiu al puterii delibrate și al culturii s-a transformat într-un sediu funcțional lipsit de identitate. Lipsa unui narator legitim a favorizat degradarea, iar tăcerea publică asupra personalității fostului prim-ministru adâncea această goliciune simbolică.

Perioada post-1989: controverse, erori și tendințe de restaurare

Cu schimbarea regimului, Casa Tătărescu părea să intre pe un drum al recuperării, dar realitatea a fost mult mai complexă și tensionată. Proprietatea a trecut prin mâinile unor persoane influente, inclusiv a lui Dinu Patriciu, care a intervenit asupra spațiului cu modificări radicale ce au stârnit critici acerbe. Odată devenită restaurant de lux, casa a fost percepută ca o negare a spiritului său originar, o exploatare comercială nepotrivită pentru o astfel de moștenire.

Ulterior, o etapă de restaurare atentă, inițiată de o firmă britanică, a încercat să refacă proporțiile, finisajele și detaliile conform proiectului original Zaharia-Giurgea, readucând în discuție rolul Arethiei și pe cel al lui Milița Pătrașcu. Această ajustare a fost o reparare culturală importantă, punând bazele unei relatări istorice mai coerente și mai nuanțate.

Dimensiunea relativ modestă a vilei și biroul discret al premierului rămân argumente tangibile care contrazic excentricitățile puterii personale, vorbind în schimb despre respectul și responsabilitatea față de funcție. Acestea au fost adesea ignorate în perioada turbulentă post-decembristă, însă au revenit în prim-plan în procesul de cercetare și restaurare.

Recuperare și identitatea contemporană ca EkoGroup Vila

Astăzi, vila cunoscută ca Casa Tătărescu poartă alt nume, dar își păstrează identitatea: EkoGroup Vila. Sublinierea continuității peste timpul fragmentat și suprapunerea funcției culturale pe fondul istoric deschid spațiul unui dialog memorativ autentic, fără a risca mitizarea sau radicala ignorare a trecutului. Clădirea funcționează într-un circuit cultural sporit, accesul fiind controlat, pe bază de bilet și în contextul unor evenimente speciale, astfel încât respectul față de valoarea patrimoniului să rămână central.

Această continuitate responsabilă transformă vila într-un reper al Bucureștiului interbelic și al memoriei politice complicate a secolului XX românesc. Ea devine un instrument de reflecție culturală, mai degrabă decât un simplu ornament arhitectural sau un obiect al consumului de evenimente. Această abordare permite o înțelegere mai profundă a istoriei, ce nu izolează persoana lui Gheorghe Tătărescu și nu îi șterge ambiguitățile, ci le lasă deschise pentru interpretare și analiză.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu a fost politician român (1886–1957), prim-ministru al României în perioadele 1934–1937 și 1939–1940, personalitate influentă a Partidului Național Liberal și actor esențial al politicii românești interbelice și postbelice, cunoscut pentru combinația de modernizare și compromisuri politice.
• Gheorghe Tătărescu este aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu, acestea sunt două persoane diferite. Gheorghe Tătărescu a fost politicianul prim-ministru, iar Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894) a fost un pictor român al secolului al XIX-lea.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este un exemplu de arhitectură interbelică bucureșteană ce îmbină influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, rezultat al colaborării arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, completat de intervențiile artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și a exercitat o influență decisivă asupra dimensiunii culturale și estetice a locuinței, fiind o femeie de cultură implicată în inițiative artistice și sociale și garantând coerența și sobrietatea arhitecturală a casei.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa Tătărescu funcționează azi ca spațiu cultural și de evenimente sub denumirea EkoGroup Vila, păstrându-și identitatea istorică și arhitecturală, cu acces controlat pe bază de bilet pentru public, conform programului stabilit.

Invităm cititorii să pătrundă în atmosfera unei epoci trecute, să descopere echilibrul fin dintre putere și discreție, să admire dialogul dintre arhitectură și artă, să se întâlnească cu memoria complicată a unui om politic emblematic și cu spațiul său care a devenit, în timp, o carte deschisă către reflecția noastră contemporană. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programări și vizite private și permite-ți să trăiești experiența unui loc în care politica, cultura și arhitectura vorbesc, împreună, despre România secolului XX.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.